Adevărul ca provocare

Te-ai gândit vreodată pe bune la ce e adevărul? Sunt sigur că, la fel ca noi toți, de altfel, ai tendința să iei lucrurile din jurul tău "for granted", chiar dacă nu conștientizezi asta, ba chiar probabil că tu crezi despre tine însuți că ești suspicios din fire.

Eu cred că adevărul este dat de ceea ce crede majoritatea că este. Adică un fel de tipuri și arhetipuri împământenite cumva în mentalul colectiv al celor ce își desfășoară existența lor mai mult sau mai puțin signifiantă în jurul tău. Tipuri și arhetipuri la care aderi și tu, voluntar sau nu.

Hai să luăm problema actuală a legalizării căsătoriilor între persoane de același sex. Dacă în Belgia, la Bruxelles, cosmopolitismul societății de acolo admite că homosexualitatea nu este o devianță comportamentală și, deci, nu reprezintă un pericol pentru dezvoltarea armonioasă a culturii colective, în România, problema este ceva mai diferită. Dincolo de tradiționalismul mai pronunțat la noi (fapt ce nu dă neapărat nivelul de civilizație - vezi exemplul United Kingdom -), ai să găsești persoane care se întreabă ironic de ce să nu intre în legalitate și pedofilia: este tot o preferință sexuală diferită, implică voința ambelor părți și reprezintă tot o minoritate - este adevărat, una mai slab organizată, dar asta și ca urmare a nivelului profund al tabu-ului din problematică; tabu care, până nu demult, se regăsea și în cazul homosexualității -. Înainte să-mi sari la gât că bag în aceeași oală homosexualii cu pedofilii, gândește-te la tipul de educație pe care l-ar primi copiii adoptați de o familie cu părinți de același sex. Dacă activiștii egalității de șanse pentru minoritățile sexuale poate ar reuși să îți dea o explicație rezonabilă, aceeași explicație s-ar aplica și în cazul educației primite de un tânăr de 15 ani aflat într-o relație cu cineva de 60 de ani, să zicem. Înainte să vomiți la simplul gând, mai ia în considerare și faptul că politicienii pot specula foarte bine astfel de spețe. Dacă ești Dragnea și te adresezi electoratului creștin-ortodox, adică vreo 86% conform recensământului din 20 octombrie 2011, nu te prea interesează susținerea minorităților de orice fel, decât în măsura în care ele pot influența rezultatele voturilor - și sunt slabe șanse (NB: cu minoritățile din Parlament e cu totul altă discuție). Dacă ești Iohannis și trebuie să dai socoteală în cercurile europene pentru luările tale de poziție (și, pe deasupra, tu însuți faci parte din două minorități, religioasă și etnică), încerci să o dai cotită, fără să spui nici da, nici ba, că doar nu vrei să îi superi prea tare nici pe conaționali. Personal, găsesc varianta premierului Cioloș cea mai rezonabilă, însă el nu explică modul în care s-ar aplica. Eu aș pleda pentru varianta de mijloc - să legalizăm căsătoriile între persoane de același sex (mă refer la cununia civilă, Biserica să facă ce vrea), dar să nu le dăm dreptul de adopție a copiilor (acei copii vor fi niște outsideri în societatea noastră, așa cum este ea acum).

Poți să vii și să întrebi "de ce să nu facem referendum?". Ei bine, treaba asta cu referendumurile nu este întotdeauna cea mai cinstită cale. Ia organizează unul în care să întrebi populația dacă vrea salariul minim net de 10.000 de lei, să vezi rezultatul. Sau întreabă dacă vrea ca formă de guvernământ comunismul în locul democrației (s-ar putea să fii surprins). Sau dacă vrea 300 de parlamentari în loc de 500, pentru ca tu, președinte al țării, să îți poți face jocurile politice mai bine (sună cunoscut?). Rezultatele unui referendum nu sunt neapărat și cele morale.

Și, uite-așa, revenim la dilema de la început; moralitate, adevăr - ce înseamnă astea două? Se suprapun sau nu? Or better yet, mai înseamnă ceva pentru cineva?

Uite altă problemă de adevăr - ideea de unire cu Republica Moldova, susținută prin manifestări cu destul de mare amploare, zilele trecute. Lucian Boia spune să ne luăm gândul de la așa ceva, iar omu' e istoric și ia apărarea declarațiilor făcute de James Petit. Dar tot istoric este și Ioan Aurel Pop, fervent susținător al unirii. Iată și reacția oficială a Senatului României, aici. Ia și studiază contextul în care se află fiecare persoană/instituție și (poate) ai ocazia să îți faci o idee mai clară.

Concluzie? Valori precum adevărul și moralitatea sunt date de sistemul de referință din care tu, cititorule, alegi să faci parte. Ai grijă la cine le exploatează și le vehiculează în jurul tău, acordă o atenție sporită mediilor prin care te învârți și alege un simbol să te reprezinte, cum spune și "formația vocal-instrumentală Paraziții".

P.S.: Vrei să știi singurul aspect care e valabil pentru toți oamenii, atât cât trăim pe pământul ăsta, indiferent de societatea din care facem parte sau de educație? Moartea.

Astăzi e 25 octombrie, aceeași zi în care, în 1944, armata română e eliberat nordul Ardealului de sub maghiarii hortyști. În acel an, între 1 septembrie și 25 octombrie, au murit 49.744 de oameni pentru a apăra o idee - integritatea granițelor noastre. Ieri, în ajunul zilei Armatei României, studenții militari din academia de la Sibiu au depus jurământul militar. Ei au jurat să moară, la nevoie, în numele aceleiași idei pentru care mulți alții, înaintea lor, au ales, demult, să facă la fel. Ei au ales să creadă în ceva. Tu în ce crezi?